Ansamblul Curţii Bălenilor (ruine)


Categorie: Altele
Perioada: sec. XVII - XVIII
Importanta: B
Cod LMI: DB-II-a-B-17334
Adresa:
Localitate: sat BĂLENI-ROMÂNI; comuna BĂLENI
Judet: Dambovita
Regiune: Muntenia

Ansamblul cuprinde:

Imagini

Nu exista imagini

Imagini de arhiva

Nu exista imagini de arhiva
 

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate


Descrieri/Comentarii

emilia / 07-Dec-2009

Prima generatie a boierilor din Baleni, fratii Radu si Petru, inruditi cu voievodul Petru Cercel (1583-1585), a ocupat inalte dregatorii in timpul scurtei domnii a acestuia si a avut o descendenta numeroasa. Verii din a doua pana in a patra generatie ajung sa stapaneasca satul Baleni si alte multe domenii , aparand in documentele secolului al XVII-lea ca boieri in divan si ctitori de diverse biserici si manastiri. In 1646. Matei Basarab imputerniceste boierii hotarnici "sa aleaga si sa impietreasca mosia Baleni", cu delimitarea partilor fratilor din a treia generatie, fiii lui Ivasco postelnic.  Aceleasi case sunt pomenite intr-un alt document din 1705, ele aflandu-se acum in posesia lui Ivasco III Baleanu. Locuinta cea mai importanta a apartinut probabil celuilalt fiu al lui Ivasco I, Gheorghe, cel care a ajuns ban al Craiovei si cap al partidei Balenilor in indelungatele lor lupte cu Cantacuzinii, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Fiul sau, Ivasco II, va fi tatal viitorului consilier imperial al Olteniei, Grigore Baleanu, casatorit cu Smaranda Cantacuzino. Casele acestuia sunt amintite in documentul din 1723 semnat de Nicolae Mavrocordat, care da lui Constantin Baleanu "ca sa tie satul Baleni... cu casele, mestiile (dependintele), helesteele si viile de la Targoviste, care au fost ale tatalui sau". Casele erau ruinate deja in 1873, asa cum aflam din lucrarea lui N. Stoicescu, "Monumentele Tarii Romanesti si Moldovei acum un secol". In 1912 Virgil Draghiceanu nota in "Calauza" ca din casa "ramasa doar zidurile inconjuratoare". Tot zidurile de incinta se pastreaza si astazi sub forma unui patrulater regulat, vast, inchis pe toate laturile, avand poarta actuala pe soseaua nationala, latura opusa, fiind pe partea dinspre raul Ialomita.

( Tereza Sinigalia - "Repertoriul Arhitecturii in Tara Romaneasca 1600-1680" Editura Vremea, Bucuresti 2002 )